- opozíţie s. f., pl. opozíţii
- s. n. (sil. -preg), pl. oprége
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
opozíţie s. f., pl. opozíţii
Look at other dictionaries:
opoziţie — OPOZÍŢIE, opoziţii, s.f. I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. ♢ loc. adv. În opoziţie cu... = în contrast cu..., spre deosebire de... 2. Împotrivire, opunere, rezistenţă. ♢ loc … Dicționar Român
apodictic — APODÍCTIC, Ă , apodictici, ce, adj. (Despre judecăţi, demonstraţii etc.) Care exprimă raporturi şi legături necesare între lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziţii. – Din fr. apodictique, lat. apodicticus. Trimis de laurap,… … Dicționar Român
contradicţie — CONTRADÍCŢIE, contradicţii, s.f. 1. (fil.) Categorie care exprimă starea lăuntrică a tuturor obiectelor şi proceselor (corelaţia de unitate, legatură, coexistenţă şi luptă a laturilor (latură), proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii… … Dicționar Român
represiune — REPRESIÚNE, represiuni, s.f. Reprimarea prin violenţă a unei acţiuni de opoziţie, de revoltă; (la pl.), acţiuni drastice întreprinse în acest scop. ♦ Măsură de constrângere juridică cu caracter penal împotriva infractorilor, care constă în… … Dicționar Român
